Luna lui Cojoc

Uite cum a mai trecut un an şi e din nou Decembrie, una dintre cele mai frumoase luni din an.

De ce una dintre cele mai frumoase luni din an? Hmmm..... i-a să ne amintim de Moş Nicolae, care ne pune în cizmuliţe, an de an, daruri multe, dacă am fost cuminţi sau câte o nuieluşă, dacă am fost mai neascultători! Moş Crăciun cel cu plete dalbe....care vine în noaptea de Ajun şi aduce cadouri multe sub bradul frumos împodobit cu dulciuri, globuleţe, nuci, beculeţe şi decoraţiuni făcute de noi.

E luna în care ne apropiem mai mult de cei dragi şi le amintim cât de mult îi iubim, chiar dacă nu avem timp să le spunem acest lucru de fiecare dată.

Păcat că agitaţia de zi cu zi şi toată nebunia care ne înconjoară ne fac să uităm din ce în ce mai mult de adevărata semnificaţie a acestei luni şi ne rezumăm la... "Iar e Decembrie, iar trebuie să iau o grâmadă de cadouri!!!..", fără să realizăm că de cele mai multe ori, simpla noastră prezenţă alături de cei dragi, valoarează mai mult decât o mie de cadouri.

Păcat că ceea ce mai demult preţuiam foarte mult, azi abia mai băgăm în seamă, am merita cu toţii numai nuieluşe de la Moş Nicolae, doar că în cazul ăsta..... ar rămâne săracii copăcei fără ramuri!

Sper totuşi că moşul a fost darnic cu voi şi în acest an, şi a mai trecut cu vederea "boacănele" de peste an!

Culcă-te cu mine

Nu vă ambalaţi prea tare, deoarece e doar titlul unei cărţi, care am citit-o recent şi care mi-a plăcut la nebunie.

Culcă-te cu mine, deşi se doreşte a fi un roman de dragoste, care surprinde toate aspectele unei relaţii dintre o indiancă, profesoară la o prestigioasă universitate din Londra şi un ziarist englez, venit de la ţară, în capitală, ca să îşi încerce norocul, dacă reuşeşti să captezi toate dedesubturile, o să constaţi că de fapt este un roman psihologic. Sau cel puţin aşa l-am considerat eu.

De ce roman psihologic? Păi..... ia să vedem.... Joanna Briscoe,  nu doar că povesteşte atât din punctul de vedere al lui Richard, dar se pune şi în pielea Leliei, ceea ce te ţine foarte atent la detalii şi te face să îţi doreşti şi  mai mult să savurezi fiecare aspect relatat de scriitoare. Ceea ce îl face ca eu să îl consider un roman psihologic este de fapt cel de-al treilea personaj, Sylvie, care reuşeşte să se joace cu toţi cei din jurul ei într-un mod chiar diabolic, l-aş numi eu.

Deşi Richard şi Lelia sunt de fapt personajele principale ale acestui roman, eu, personal o adaug şi pe Sylvie, şoricica, pe listă, deoarece nu e de ici de colo să determini cele două personaje principale să te dorească şi să se înşele între ei, cu tine. Acţiune devine şi mai interesantă când apare în peisaj şi cel de-al treilea "amant", şi anume McDara, prietenul bogat al cuplului Richard şi Lelia.

Un roman scris într-un stil simplu şi totuşi foarte sofisticat, care cu siguranţă va fi apreciat de cei care caută ceva mai mult decât o carte care să îi ţină ocupaţi când au puţin timp liber sau când călătoresc cu mijloacele de transport în comun.

Dacă apreciezi o lectură de calitate, care să te smulgă din mijlocul problemelor de zi cu zi, şi mai vrei să intrii puţin şi în mintea unui bărbat, pentru ca mai apoi să analizezi aceeaşi situaţie şi din perspectiva unei femei, cu siguranţă o să îţi placă ceea ce o să găseşti între coperţile acestei cărţi.



Cartea poate fi achizitionata de pe http://www.librariaonline.ro/product_info.php?products_id=10009495&view=&osCsid=4hmt87nc0g65raagfn2i24sf85

Lectură plăcută şi sunt curioasă care e părerea voastră vis-a-vis de şoricică :D

Trădare.... sau pur şi simplu nepăsare?

E o întrebare la care nu reuşesc să găsesc un răspuns foarte clar, din păcate.

Deşi sunt doi termeni total diferiţi, totuşi sunt atât de asemănători şi de foarte multe ori ne întrebăm dacă am fost trădaţi sau pur şi simplu trataţi cu nepăsare de cei din jur.

Lumea în care trăim şi tot ceea ce ne înconjoară ne dau un sentiment foarte ciudat şi pregnant în acelaşi timp că la fiecare pas există trădare, e ca un miros de parfum subtil al unei doamne sau al unui domn pe care il simţi în aer şi încerci să îţi dai seama despre ce este vorba de fapt.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu nepăsarea care ne înconjoară zi de zi şi la care contribuim cu toţii, voluntar sau involuntar, în momentul în care vedem pe cineva mai în vârstă în autobuz/tramvai/troleu/metrou şi nu ne ridicăm să îi cedăm locul sau când trecem pur şi simplu pe lângă o persoană nevoiaşă care ne cere ajutorul, deşi vedem că nu este un cerşetor nenorocit, care a reuşit să îşi construiască propriul "business" din cerşetorie.

Cel mai rău este când cei la care ţi şi pe care îi preţuieşti îţi oferă un astfel de "tratament" şi ajungi să te întrebi dacă ai greşit cu ceva sau poate ai spus ceva ce nu trebuia sau pur şi simplu te-ai aflat în momentul nepotrivit, la locul nepotrivit.

Dar mergând pe principiul... "Ce nu te omoară te face mai tare!!!...", eu le mulţumesc tuturor celor care au avut bunăvoinţa de a-mi aplica acest tratament.

Ce păcat că ne ascundem după degetul cel mic şi nu reuşim să fim nişte oameni integrii, cu o coloană vertebrală stabilă care să ştie ceea ce vor de la viaţă şi să nu îi trădeze pe cei dragi sau cei care îşi oferă ajutorul.

Tu ce părere ai despre trădarea sau nepăsarea care ne înconjoară la tot pasul? Ai avut parte de un astfel de "tratament" sau când ai aplicat unul?