Vine, vine primăvara......

Teoretic, e primăvară, dar practic... se pare că încă mai avem puţin de aşteptat până ce Mama Natură va pune în scenă formidabila piesă prin care readuce totul la viaţă şi ne scoate şi pe noi din amorţeala pe care Baba Iarna ne-a provocat-o în delungul lunilor geroase de iarnă.

Numai bine că mai scăpăm şi noi de multitudinea de ţoale pe care le-am purtat o iarnă întreagă şi scoatem la vedere "pielea".

Cu siguranţă vă amintiţi şi voi cântecelul pe care l-am învăţat cu toţii la grădiniţă (Vine, vine primăvara... Floricele pe câmpii.... Hai să le-adunăm copii). Ei bine, mie, acest cântecel îmi aminteşte de simbolul primăverii, gingaşul şi naivul ghiocel, care iese timid de sub zapadă înaintea tuturor şi ne vesteşte că iarna va pleca, lăsând să iasă la suprafaţă minunatele vietăţi care au dormit şi s-au odihnit ocrotite sub stratul de nea, pentru a ne înveseli pe noi, cei care pe zi ce trece, uităm tot mai mult să ne bucurăm de lucrurile simple şi să mulţumim pentru ceea ce avem în jurul nostru.

Mărţişorul, simbolul primei zile de primăvară, începe să îşi piardă şi el din semnificaţie, la fel ca toate celelalte simboluri, şi devine din ce în ce  mai comercial, deşi stau şi mă gândesc uneori dacă se poate mai comercial decât este acum, dar... niciodată nu se ştie ce le mai născoceşte mintea marketerilor şi astfel, dintr-o sărbătoare care vesteşte venirea primăverii.... 1 Martie devine ceva cu totul şi cu totul degradant.

Am cautat pentru voi un mărţişor care să vă amintească de faptul că cel mai frumos dar de început de primăvară poate fi un zâmbet sincer din partea celor care cu adevărat contează pentru noi.

O primăvară cât mai frumoasă, liniştită şi plină de împliniri şi linişte sufletească!!!...

Never gonna be alone

Exact acum un an scriam ultimul meu post pe blog, ceea ce, spre marea mea ruşine m-a făcut să nu îmi respect promisiunea de a fi mai activă şi de a pune mai multe posturi.

Sper că pentru voi 2011 a fost un an bun şi aţi reuşit să vă duceţi la bun sfârşit ceea ce v-aţi propus, iar 2012 să fie unul şi mai bun.

În ceea ce mă priveşte nu  mă plâng de un 2011 fără realizări, dar nici unul foarte bun.

Cea mai mare "surpriză" pe care mi-a rezervat-o 2011 mi s-a dezvăluit abia spre finele lui, când "drăguţa" doamnă cu coasa a răpit unul dintre cei mai importanţi actori din piesa a cărui protagonişti suntem fiecare dintre noi, fie că vrem fie că nu vrem.

Un accident stupid a reuşit să determine viaţa să îmi dea o palmă care a lăsat urme adânci peste chipul şi sufletul meu. 

E greu să aştepţi pe cineva, dar acel cineva să nu mai vină. Să vrei să întrebi "Când trebuie să ajungă acasă?" , dar să fi nevoit să îşi înghiţi întrebarea şi să o simţi cum îşi sfâşie în mii şi mii de bucăţele sufletul deoarece şti foarte bine răspunsul: "Nu mai vine!".

Te întrebi cu ce ai greşit ca să ţi se întâmple ţie asta şi după o clipă tot tu îţi spui: "Nu ai greşit cu nimic, s-a terminat un ghem, niciunul dintre noi nu ştie cât de mare are ghemul, aşa că revino-ţi, ridică fruntea şi mergi mai departe." În acel moment îţi aduni toate forţele, te ridici şi mergi mai departe deoarece ghemul tău continuă să se micşoreze şi nu îl poţi lăsa să se termine fără ca tu să te bucuri de ceea ce ai în jur şi de cei dragi ţie, care totuşi mai au încă din ghem şi nu se ştie când o să se termine.

La un moment dat cu toţi suntem nevoiţi să trecem prin ceea ce am trecut eu, dar şocul este cu atît mai mare cu cât te aştepţi mai puţin să se întâmple.

La cine mă refer? Cine este acel actor important? Vă las pe voi să descoperiţi, urmărind clipul de mai jos.

Dormi în pace suflet bun!